Ropedia.ro – Redescoperiti Romania

Cautam cea mai apreciata statiune balneara din Romania

In urma cu 2 ani am realizat primul top al staţiunilor balneare din România, top care a ajuns să fie foarte popular, poate cel mai popular articol de pe acest blog. Între timp staţiunile au evoluat, în unele locuri s-au făcut investiţii, în altele nu. Acum în 2010 dorim să refacem acest top cu ajutorul cititorilor noştrii. Am realizat un formular prin care puteţi să transmiteţi votul vostru pentru a alege cea mai apreciată / populară staţiune balneară din România. Sondajul se desfăşoară în perioada 25 iulie – 25 august 2010. Vom publica topul revizuit al staţiunilor româneşti la inceputul lunii septembrie.

Pentru a participa la sondaj accesaţi formularul la adresa: http://www.ropedia.ro/interactiv/sondaje/

Despre partia artificiala de la Roata – Cavnic

Probabil aţi aflat deja că la Cavnic s-a deschis prima pârtie artificială de schi din ţară, unde se poate schia chiar şi la 40 de grade în mijlocul verii. Nu este cine ştie ce derapaj climatic care să facă posibilă treaba asta. Este vorba de un material special (polimer special) cu care s-a realizat o pârtie de 100 m lungime şi pe care se poate schia în condiţii similare cu cele de pe o pârtie tradiţională. Investiţia a fost mare din câte citesc în presă (aproximativ 100.000 de euro).

Este foarte lăudabilă investiţia şi incercarea de a face posibil schiatul şi în sezonul de vară insă am o mare problemă cu modul în care din nou investitorul incearcă să işi recupereze investiţia.  Conform presei o oră de schiat la Cavnic pe pârtia artificială de 100 m costa 20 RON. Probabil că dacă pune la socoteala investiţia patronul de la Roata poate crede că e un preţ acceptabil. Din punctul meu de vedere este un preţ exorbitant. Adică iarna un abonament de o zi costa 80 de lei şi poţi schia in jur de 7-8 ore pe toată lungimea pârtiei iar acum pe o pârtie de 100 m dacă aş schia 8 ore ar costa 160 RON.

Fără supărare dar la preţul acesta pot schia în Austria pe gheţar (pe Kaprun de exemplu) şi nu pe 100 m. În plus am şi zăpadă/gheaţă adevărată.  Şi din câte se vede pe webcamul de la Superski Cavnic lumea incă nu se înghesuie să schieze la Cavnic la preţurile astea cu toate că articolele (advertorialele ?) din presă ne lasă cu impresia că ar fi aşa.

Record de turisti in weekend pe litoral. E de bine sau de rau ?

Citesc pe Hotnews că în weekendul canicular ce s-a încheiat duminica peste 120.000 de turişti au ales litoralul românesc în defavoarea unor destinaţii externe. Însă nu ştiu dacă acest lucru este un lucru bun sau un lucru rău. Lucru bun desigur că aşa de mulţi oameni aleg litoralul. Trist insă că o fac doar pentru un weekend. A ajuns litoralul românesc destinaţie de weekend? Explicaţia este probabil simplă. Este vorba de criza în care ne aflăm şi care pe zi ce trece reduce puterea de cumpărare a românilor. Şi ce este tăiat prima oară de pe lista de cheltuieli? Vacanţele desigur.

Pe de altă parte, din păcate nu am o statistică asupra turiştilor care au ales în weekendul trecut destinaţii externe dar tare mă tem că ar fi mai mulţi de 120.000. Şi acest lucru este şi mai trist. Sigur că oamenii au tot dreptul să aleagă destinaţii care le oferă o vacanţă decentă cel puţin şi un raport preţ/calitate satisfăcător. Vina este a hotelierilor de pe litoral care nu au înţeles incă să ofere servicii de calitate şi la un preţ competitiv.

Din păcate filosofia a rămas aceea că hai să luăm pielea de pe ei şi vedem noi pe urmă. Când staţiunea în care îţi desfăşori activitatea tu ca hotelier nu are nimic de oferit în afară de mare, când hotelul pe care cu onor îl conduci nu are nimic de oferit din ce oferă hotelurile de rang similar din străinătate, când personalul tău sictirit de viaţă se comportă cu clienţii cum se comportă, cum poţi tu să ceri nişte preţuri care sunt cu ordine de mărime mai mari decât la un hotel similar din Bulgaria, Grecia, Turcia, Tunisia sau chiar Egipt ?

Cine mai este  prost să meargă la tine la hotel ? Ei, din câte se pare fraierii sunt din ce în ce mai puţini şi anii ce vin par să fie tot mai dificili pentru litoralul românesc.

Din nou despre sansele turismului romanesc in vremuri de criza

Cu ocazia nenumăratelor drumuri prin ţară observ ca încetul cu încetul satul tradiţional românesc se strică pe zi ce trece, obiceiurile sunt influenţate, arhitectura tradiţională este înlocuită de modernisme de prost gust – ajunge să mergi în orice localitate de interes turistic şi să vezi case pătrăţoase vopsite roz cu termopane ieftine şi urâte.

Şi totuşi citesc un articol in Evenimentul zilei despre turiştii străini dornici să vină la noi în ţară şi să lucreze pe câmp cot la cot cu ţăranul român şi îmi aduc aminte de un articol scris de mine aproximativ acum un an. Este vorba de 2009 – ocazia ratată a turismului românesc. Stau şi mă intreb dacă este prea târziu pentru turismul rural din România sau mai avem şanse să atragem turişti străini pentru asemenea activităţi. Un răspuns nu ştiu să dau deocamdată. Întrebarea rămâne deschisă şi aştept şi părerile voastre printr-un comentariu despre acest subiect.

Harghita Băi, perla neşlefuită a turismului harghitean

Cei din zona Depresiunii şi Munţilor Ciuc dar si cei din zona Bacăului  sau a Moldovei în general vin cu plăcere în fiecare iarna la o tură de schi fără pretenţii de Valea Prahovei, la Harghita Băi în judeţul omonim.

Aparţine din punct de vedere administrativ de oraşul Miercurea Ciuc, faţă de care se află la 17 kilometri. Drumul urmează pasul ce leaga reşedinţa de judeţ de Odorheiu Secuiesc şi mai departe Sighişoara.

Iarna nu poţi urca cei şapte kilometri până sus în staţiune, fără cauciucuri de iarnă. La intrare te întâmpină un peisaj dezolant de exploatare părăsită, dată de ruinele fostei mine de caolin(o  varietate de argilă foarte fină) după care urmează câteva blocuri mici de garsoniere si apoi încep vilele şi pensiunile.

De ce neşlefuită, pentru că există doar o pârtie mică – Csipike- amenajată dar foarte scurtă si alte câteva pentru iniţiaţi dar în care nu exista aproape deloc infrastructură. De asemenea posibilităţile de cazare si mai ales de servire a mesei sunt putine si îngrămădite, ca la restaurantul Csiki.

Deşi iarna este lungă,  şi turistii lasă destui bani-evident neimpozitaţi-dotările lasă de dorit, anul acesta inaugurându-se o  mica trambulină pentru un nou sport cu colacul gonflabil. Mai e mult până departe dar potenţialul este imens iar peisajul acoperă dezămagirea iniţială.

Salina Cacica-mică dar adâncă

Aş numi această salină o minune poloneză în România, pentru că ea a fost ,,săpată” de minerii aduşi din zona Wieliczka în timpul ocupării Bucovinei de către Imperiul Austro -Ungar.

Dealul Călugariţa cu o altitudine de 805 metri fusese prospectat şi de către călugării de la Mânăstirea Humor care exploataseră sarea dintr-un pârâu ce izvora de aici, undeva prin secolul al XVI lea.

Importanţa sării  de aici, din comuna Pârteşti, judeţul Suceava, este relevată şi de aducerea în zonă a specialiştilor polonezi, austrieci, sloveni, ucraineni şi ruteni din toate colţurile imperiului care şi-au construit aici o frumoasa biserică catolică, azi bazilică.

Capela Sfintei Varvara- ocrotitoarea minerilor de pretutindeni, este amenajată la adâncimea de  30 de metri, unde toate odoarele capelei sunt sculptate în sare. Mai jos se afla lacul creat de mineri, singurul de acest fel din ţară şi probabil din Europa.

Urmează apoi fosta sală de bal în care împăraţii austroungari şi regii României mai apoi erau invitaţi să petreacă, după ce erau plimbaţi cu bărcuţa pe lac. La adâncimea de 60 de metri, într-un aer plin de aerosoli săraţi se află un teren de fotbal unde tinerii dar si bolnavii stau câteva ore pentru tratament.

Autorul acestei postări -Viorel Irascu-administrează un blog de travel cu care a ajuns în finala ROBLOGFEST. Pentru o clasare cât mai bună votaţi-l. Azi este ultima zi!

Pietrele Muierilor- Solca, Suceava

Numele de Solca aminteşte  unora de mânăstirea construită de  domnitorul Ştefan Tomşa dar si de uluitorul gest făcut de comunişti de a transforma beciurile şi incinta sfintei mânăstiri în depozit de bere! pentru fabrica din localitate.

Pietrele Muierilor sunt o alcătuire ciudată de stânci grezoase situate la altitudinea de 900 de metri, pe unul din dealurile de  lânga oraşul Solca din judeţul Suceava. Au avut rolul de a proteja, “muierile”, batrânii şi copii acestora, de atacurile turcilor, tătarilor sau polonezilor exact aşa cum s-a întâmplat şi cu Peştera Muierilor din zona Gorjului.

Din păcate, de aceste stânci şi de protejarea pădurii  nu se ocupă nimeni din oraş, deşi oamenii ştiu de ele, iar la sărbători mulţi urcă până acolo pentru panorama frumoasa asupra Solcăi şi asupra  ţinutului Bucovinei.

Indicatoare nu sunt, dar întrebaţi localnicii şi aceştia vă vor ajuta să găsiţi mânăstirea mai sus menţionată, apoi un drum forestier plin de hoţi de lemne şi în cele din urmă un urcuş anevoios  care pe ,,ultima sută,,  se va transforma într-o probă de anduranţă …alpină,  veţi ajunge să admiraţi formele cu aspect de ciuperci şi alte fiinţe, ca cele din Ceahlău sau Bucegi.

Nota:  autorul acestui articol administrează un blog de travel ce a ajuns în finala ROBLOGFEST, asa că rugămintea este să-l votaţi pentru o cât mai bună clasare. Multumesc.

Mânăstirea Nămăieşti- biserica crescută din stâncă

În goana estivală a călătorului către Câmpulung ( Muscel) sau către aiurea, acesta ,,uită,,  să treacă cale de cinci kilometri către Valea Mare- Pravăţ, pe la mânăstirea ce a ,, răsărit ” din stânca sub care se afla icoana Maicii Preacurate.

La Nămăieşti, timpul geologic se suprapune timpului religios şi rezultă o minune de bisericuţă, jumătate Dumnezeu şi jumătate om, unde se află o icoană făcătoare de minuni, despre care se spune ca  a fost pictată de Evanghelistul Luca la îndemnul prietenului său Sfântul Apostol Andrei, pe când călătoreau pe meleagurile noastre.

La origine un mic schit de măicuţe harnice (originile sale se pierd în negura secolului al XIII lea)  a devenit prin grija unor donatori o frumoasă şi pioasă mânăstire, chiar dacă a trecut printr-un incendiu devastator în Primul Război Mondial si printr-o reconstrucţie în 1921.

Legenda vorbeşte de visul unui cioban care este îndemnat de Fecioara Maria să caute sub piatra cea mare şi să scoată la lumină icoana ce o înfătişa cu Pruncul în braţe şi de atunci lumina acesteia sfinţeşte valea Câmpulungului ducând visul pocăinţei mai departe.

Gura Haitii- Perla Călimanilor

Mirosul hribilor de pădure de conifere ar trebui sa devina marcă înregistrată pentru acesta zona de la poalele Călimanilor. Pârâul Haita ce boloboroseşte ca un patefon stricat aceeaşi melodie ar trebui pus pe lista celor mai frumoase râuşoare, si cred că ar trebui să ia şi un premiu pentru asta.

Casa meteorologului de peste drum, unde în dimineţile de iunie jderii ies de prin culcuşurile hornului, mult prea putin folosit, sa ia gura de aer şi să-şi agite coada stufoasa către vreo arătare de pârs, este locul unde mi-ar place sa chiui de bucuria munţilor.

Craterul Călimanilor aş vrea sa ma înghită cu tot cu Peştera Luanei cea din limonit si cu lentile de sulf, şi să mă facă rădăcină de merişor, să le pot întinde si să pot astupa gura aceea hidoasă făcută de utilaje în căutare de material pentru explozibili.

Smântâneii culeşi din pădure şi balmoşul Doamnei Rodica să-mi fie soaţe culinare, pe lângă liniştea dimineţilor petrecute în roua fâneţei cu păiuş, festucă şi imortele.

Oamenii muntelui ce-şi beau liniştiţi adălmaşul la pensiunea lui Nea Traian, aş vrea să-mi fie ghizi către  coclaurii stâncoşi din jurul piramidei lui Pietrosu, luându-mă cu ei să le car măcar coasa cu care înving căpiţele din poiana.

Aceasta este Gura Haitii, cu singularul hait, care înseamnă baraj de lemne şi lăcuşor de acumulare, pentru buştenii aduşi din munţi de huţulii  cei păroşi.

Moscheea Ali Gazi Paşa- Babadag

Dobrogea are câteva moschei renumite pentru vechimea şi decoraţiunile lor, din perioada când aceasta regiune a fost inclusă în Imperiul Otoman vreme de mai bine de 500 ani.

Initial situată la Silistra(Bulgaria de azi-fost teritoriu românesc) resedinţa paşei este mutată la Babadag pentru a putea observa şi contracara mai bine mişcările ruşilor ţarişti, aflati în secolul al XVII lea în plină expansiune.

Numele se referă la toponimele turce baba=tată şi dag =munte, sau muntele lui Baba, adica al unui om spiritual şi bătrân, remarcat de oamenii zonei care îi poartă amintirea peste ani.

Zona frumoasă cu dealuri acoperite cu păduri de stejar, salcâm şi tei l-a fermecat pe Paşa Ali Gazi  care a  decis ca în locul unde curge un izvor sfânt, la cişmeaua Kalaigi să ridice o frumoasă moschee, demnă de statutul otomanului şi de importanţa oraşului, cu un minaret de 23 de metri înălţime, astfel ca toţi dreptcredincioşii întru Allah să fie chemaţi de muezin la rugăciune.

Moscheea are unele dintre cele mai frumoase decoraţiuni interioare din lemn din acestă zonă europeană  şi adăposteşte şi cavoul paşei care a iubit atât de mult zona.

În apropiere se află şi un muzeu oriental ce urmăreşte cultura turco-tătară din Dobrogea, însă nu prea sunt indicatoare către el iar interiorul moscheii a rămas secret pentru că nu era deschisă şi nici program de vizitare sau de rugăciune n-am văzut. În sfârşit… vechile metehne balcanice nu sunt uitate uşor.

Unii îi spun oraşului ,, Sinaia Dobrogei”, pentru combinaţia deosebită de relief deluros şi  floră adaptată secetelor  precum şi  pentru apa limanului omonim ce răcoreşte amiezile  toride de vară. Ar fi putut fi mai mult de atât dar limitele bugetare nu i-au permis nici să renoveze moscheea şi casa imamului( conducătorul religios), acest lucru făcându-se cu ajutorul unei fundaţii …turceşti.

Drumurile care leagă însă orăşelul( unde mai traiesc azi doar 50 de familii de turci) de Constanţa, Tulcea sau Măcin sunt însă proaste şi  foarte proaste iar informaţiile despre acesta se opresc, din păcate, la baza militară româno-americană de aici.