| Abonare la RSS

Harghita Băi, perla neşlefuită a turismului harghitean


Cei din zona Depresiunii şi Munţilor Ciuc dar si cei din zona Bacăului  sau a Moldovei în general vin cu plăcere în fiecare iarna la o tură de schi fără pretenţii de Valea Prahovei, la Harghita Băi în judeţul omonim.

Aparţine din punct de vedere administrativ de oraşul Miercurea Ciuc, faţă de care se află la 17 kilometri. Drumul urmează pasul ce leaga reşedinţa de judeţ de Odorheiu Secuiesc şi mai departe Sighişoara.

Iarna nu poţi urca cei şapte kilometri până sus în staţiune, fără cauciucuri de iarnă. La intrare te întâmpină un peisaj dezolant de exploatare părăsită, dată de ruinele fostei mine de caolin(o  varietate de argilă foarte fină) după care urmează câteva blocuri mici de garsoniere si apoi încep vilele şi pensiunile.

De ce neşlefuită, pentru că există doar o pârtie mică – Csipike- amenajată dar foarte scurtă si alte câteva pentru iniţiaţi dar în care nu exista aproape deloc infrastructură. De asemenea posibilităţile de cazare si mai ales de servire a mesei sunt putine si îngrămădite, ca la restaurantul Csiki.

Deşi iarna este lungă,  şi turistii lasă destui bani-evident neimpozitaţi-dotările lasă de dorit, anul acesta inaugurându-se o  mica trambulină pentru un nou sport cu colacul gonflabil. Mai e mult până departe dar potenţialul este imens iar peisajul acoperă dezămagirea iniţială.

Share

Salina Cacica-mică dar adâncă

March 24th, 2010 | Nu sunt comentarii | Publicat in Turismul in Romania de

Aş numi această salină o minune poloneză în România, pentru că ea a fost ,,săpată” de minerii aduşi din zona Wieliczka în timpul ocupării Bucovinei de către Imperiul Austro -Ungar.

Dealul Călugariţa cu o altitudine de 805 metri fusese prospectat şi de către călugării de la Mânăstirea Humor care exploataseră sarea dintr-un pârâu ce izvora de aici, undeva prin secolul al XVI lea.

Importanţa sării  de aici, din comuna Pârteşti, judeţul Suceava, este relevată şi de aducerea în zonă a specialiştilor polonezi, austrieci, sloveni, ucraineni şi ruteni din toate colţurile imperiului care şi-au construit aici o frumoasa biserică catolică, azi bazilică.

Capela Sfintei Varvara- ocrotitoarea minerilor de pretutindeni, este amenajată la adâncimea de  30 de metri, unde toate odoarele capelei sunt sculptate în sare. Mai jos se afla lacul creat de mineri, singurul de acest fel din ţară şi probabil din Europa.

Urmează apoi fosta sală de bal în care împăraţii austroungari şi regii României mai apoi erau invitaţi să petreacă, după ce erau plimbaţi cu bărcuţa pe lac. La adâncimea de 60 de metri, într-un aer plin de aerosoli săraţi se află un teren de fotbal unde tinerii dar si bolnavii stau câteva ore pentru tratament.

Autorul acestei postări -Viorel Irascu-administrează un blog de travel cu care a ajuns în finala ROBLOGFEST. Pentru o clasare cât mai bună votaţi-l. Azi este ultima zi!

Share

Pietrele Muierilor- Solca, Suceava

March 21st, 2010 | 2 comentarii | Publicat in Curiozitati, Drumetii prin munti de

Numele de Solca aminteşte  unora de mânăstirea construită de  domnitorul Ştefan Tomşa dar si de uluitorul gest făcut de comunişti de a transforma beciurile şi incinta sfintei mânăstiri în depozit de bere! pentru fabrica din localitate.

Pietrele Muierilor sunt o alcătuire ciudată de stânci grezoase situate la altitudinea de 900 de metri, pe unul din dealurile de  lânga oraşul Solca din judeţul Suceava. Au avut rolul de a proteja, “muierile”, batrânii şi copii acestora, de atacurile turcilor, tătarilor sau polonezilor exact aşa cum s-a întâmplat şi cu Peştera Muierilor din zona Gorjului.

Din păcate, de aceste stânci şi de protejarea pădurii  nu se ocupă nimeni din oraş, deşi oamenii ştiu de ele, iar la sărbători mulţi urcă până acolo pentru panorama frumoasa asupra Solcăi şi asupra  ţinutului Bucovinei.

Indicatoare nu sunt, dar întrebaţi localnicii şi aceştia vă vor ajuta să găsiţi mânăstirea mai sus menţionată, apoi un drum forestier plin de hoţi de lemne şi în cele din urmă un urcuş anevoios  care pe ,,ultima sută,,  se va transforma într-o probă de anduranţă …alpină,  veţi ajunge să admiraţi formele cu aspect de ciuperci şi alte fiinţe, ca cele din Ceahlău sau Bucegi.

Nota:  autorul acestui articol administrează un blog de travel ce a ajuns în finala ROBLOGFEST, asa că rugămintea este să-l votaţi pentru o cât mai bună clasare. Multumesc.

Share

Mânăstirea Nămăieşti- biserica crescută din stâncă

March 14th, 2010 | Nu sunt comentarii | Publicat in Curiozitati, Diverse de

În goana estivală a călătorului către Câmpulung ( Muscel) sau către aiurea, acesta ,,uită,,  să treacă cale de cinci kilometri către Valea Mare- Pravăţ, pe la mânăstirea ce a ,, răsărit ” din stânca sub care se afla icoana Maicii Preacurate.

La Nămăieşti, timpul geologic se suprapune timpului religios şi rezultă o minune de bisericuţă, jumătate Dumnezeu şi jumătate om, unde se află o icoană făcătoare de minuni, despre care se spune ca  a fost pictată de Evanghelistul Luca la îndemnul prietenului său Sfântul Apostol Andrei, pe când călătoreau pe meleagurile noastre.

La origine un mic schit de măicuţe harnice (originile sale se pierd în negura secolului al XIII lea)  a devenit prin grija unor donatori o frumoasă şi pioasă mânăstire, chiar dacă a trecut printr-un incendiu devastator în Primul Război Mondial si printr-o reconstrucţie în 1921.

Legenda vorbeşte de visul unui cioban care este îndemnat de Fecioara Maria să caute sub piatra cea mare şi să scoată la lumină icoana ce o înfătişa cu Pruncul în braţe şi de atunci lumina acesteia sfinţeşte valea Câmpulungului ducând visul pocăinţei mai departe.

Share

Gura Haitii- Perla Călimanilor

March 7th, 2010 | Nu sunt comentarii | Publicat in Drumetii prin munti, Flora si fauna de

Mirosul hribilor de pădure de conifere ar trebui sa devina marcă înregistrată pentru acesta zona de la poalele Călimanilor. Pârâul Haita ce boloboroseşte ca un patefon stricat aceeaşi melodie ar trebui pus pe lista celor mai frumoase râuşoare, si cred că ar trebui să ia şi un premiu pentru asta.

Casa meteorologului de peste drum, unde în dimineţile de iunie jderii ies de prin culcuşurile hornului, mult prea putin folosit, sa ia gura de aer şi să-şi agite coada stufoasa către vreo arătare de pârs, este locul unde mi-ar place sa chiui de bucuria munţilor.

Craterul Călimanilor aş vrea sa ma înghită cu tot cu Peştera Luanei cea din limonit si cu lentile de sulf, şi să mă facă rădăcină de merişor, să le pot întinde si să pot astupa gura aceea hidoasă făcută de utilaje în căutare de material pentru explozibili.

Smântâneii culeşi din pădure şi balmoşul Doamnei Rodica să-mi fie soaţe culinare, pe lângă liniştea dimineţilor petrecute în roua fâneţei cu păiuş, festucă şi imortele.

Oamenii muntelui ce-şi beau liniştiţi adălmaşul la pensiunea lui Nea Traian, aş vrea să-mi fie ghizi către  coclaurii stâncoşi din jurul piramidei lui Pietrosu, luându-mă cu ei să le car măcar coasa cu care înving căpiţele din poiana.

Aceasta este Gura Haitii, cu singularul hait, care înseamnă baraj de lemne şi lăcuşor de acumulare, pentru buştenii aduşi din munţi de huţulii  cei păroşi.

Share