Ropedia.ro – Redescoperiti Romania

Cautam cea mai apreciata statiune balneara din Romania

In urma cu 2 ani am realizat primul top al staţiunilor balneare din România, top care a ajuns să fie foarte popular, poate cel mai popular articol de pe acest blog. Între timp staţiunile au evoluat, în unele locuri s-au făcut investiţii, în altele nu. Acum în 2010 dorim să refacem acest top cu ajutorul cititorilor noştrii. Am realizat un formular prin care puteţi să transmiteţi votul vostru pentru a alege cea mai apreciată / populară staţiune balneară din România. Sondajul se desfăşoară în perioada 25 iulie – 25 august 2010. Vom publica topul revizuit al staţiunilor româneşti la inceputul lunii septembrie.

Pentru a participa la sondaj accesaţi formularul la adresa: http://www.ropedia.ro/interactiv/sondaje/

Record de turisti in weekend pe litoral. E de bine sau de rau ?

Citesc pe Hotnews că în weekendul canicular ce s-a încheiat duminica peste 120.000 de turişti au ales litoralul românesc în defavoarea unor destinaţii externe. Însă nu ştiu dacă acest lucru este un lucru bun sau un lucru rău. Lucru bun desigur că aşa de mulţi oameni aleg litoralul. Trist insă că o fac doar pentru un weekend. A ajuns litoralul românesc destinaţie de weekend? Explicaţia este probabil simplă. Este vorba de criza în care ne aflăm şi care pe zi ce trece reduce puterea de cumpărare a românilor. Şi ce este tăiat prima oară de pe lista de cheltuieli? Vacanţele desigur.

Pe de altă parte, din păcate nu am o statistică asupra turiştilor care au ales în weekendul trecut destinaţii externe dar tare mă tem că ar fi mai mulţi de 120.000. Şi acest lucru este şi mai trist. Sigur că oamenii au tot dreptul să aleagă destinaţii care le oferă o vacanţă decentă cel puţin şi un raport preţ/calitate satisfăcător. Vina este a hotelierilor de pe litoral care nu au înţeles incă să ofere servicii de calitate şi la un preţ competitiv.

Din păcate filosofia a rămas aceea că hai să luăm pielea de pe ei şi vedem noi pe urmă. Când staţiunea în care îţi desfăşori activitatea tu ca hotelier nu are nimic de oferit în afară de mare, când hotelul pe care cu onor îl conduci nu are nimic de oferit din ce oferă hotelurile de rang similar din străinătate, când personalul tău sictirit de viaţă se comportă cu clienţii cum se comportă, cum poţi tu să ceri nişte preţuri care sunt cu ordine de mărime mai mari decât la un hotel similar din Bulgaria, Grecia, Turcia, Tunisia sau chiar Egipt ?

Cine mai este  prost să meargă la tine la hotel ? Ei, din câte se pare fraierii sunt din ce în ce mai puţini şi anii ce vin par să fie tot mai dificili pentru litoralul românesc.

Din nou despre sansele turismului romanesc in vremuri de criza

Cu ocazia nenumăratelor drumuri prin ţară observ ca încetul cu încetul satul tradiţional românesc se strică pe zi ce trece, obiceiurile sunt influenţate, arhitectura tradiţională este înlocuită de modernisme de prost gust – ajunge să mergi în orice localitate de interes turistic şi să vezi case pătrăţoase vopsite roz cu termopane ieftine şi urâte.

Şi totuşi citesc un articol in Evenimentul zilei despre turiştii străini dornici să vină la noi în ţară şi să lucreze pe câmp cot la cot cu ţăranul român şi îmi aduc aminte de un articol scris de mine aproximativ acum un an. Este vorba de 2009 – ocazia ratată a turismului românesc. Stau şi mă intreb dacă este prea târziu pentru turismul rural din România sau mai avem şanse să atragem turişti străini pentru asemenea activităţi. Un răspuns nu ştiu să dau deocamdată. Întrebarea rămâne deschisă şi aştept şi părerile voastre printr-un comentariu despre acest subiect.

Podul Minciunilor din Sibiu. Adevar sau legenda?

In Sibiu, undeva in Piata Mica este un pod. Un pod renumit si cautat de toti vizitatorii care poposesc in orasul Sibiu. Este vorba de Podul Minciunilor. Multe se spun despre acest pod, mai ales in privinta numelui sau. Exista desigur multe teorii. Una din ele spune ca numele podului ar proveni din limba saseasca.  Fiind primul pod culcat din Sibiu, sasi ii spuneau lugenmarchen ceea ce era folosit si pentru cuvantul minciuna.

A doua teorie spune ca negustorii din Sibiu care isi inselau clientii erau aruncati de pe pod, cu timpul acesta devenind cunoscut printre sibieni ca si Podul Minciunilor.

Cea mai credibila ipoteza este cea conform careia tinerii ofiteri din Academia Militara, dar si feciorii din orasul Sibiu isi aduceau iubitele pe pod, acesta fiind un veritabil loc de facut promisiuni si juraminte. Insa de cele mai multe ori acestea ramaneau la stadiul de promisiuni, multe inimi zdrobite fiind puse pe seama juramintelor de pe Podul Minciunilor.

Cititi articolul Ropedia.ro despre Podul Minciunilor si aflati mai multe detalii

Biserica din lacul Fantanele

Foarte mulţi clujeni işi petrec weekendurile la Beliş, pe malul lacului Fântânele. Insă puţini ştiu că lacul ascunde un “secret”. Un secret ştiut de unii, nici măcar imaginat de alţii. Cei care sunt norocoşi să ajungă aici după o perioadă prelungită de secetă sau atunci când apa lacului scade din diferite motive pot vedea ce ascunde de fapt Lacul Fântânele. Este o biserică. De fapt ruinele unei biserici. Iar pe fundul lacului un sat întreg.

Ca şi în multe alte locuri şi aici atunci când la sfârşitul anilor 60 s-a hotărât construirea lacului Fântânele, nu s-a ţinut cont de soarta satelor existente pe locul în care urma să fie realizat lacul.  De fapt oamenii au fost strămutaţi pe un loc mai înalt , pe amplasamentul actual al localităţii Beliş, iar Belişul vechi a fost inundat după construcţia lacului. Aceeaşi soartă au avut o şi cătunele Milioan , Ples , Dadesti , Bolojesti şi Giurcuta de Jos.

Din satul Beliş (cel vechi) nu se vede mai nimic. Biserica însă se poate vedea la ape scăzute, ceea ce in cazul lacului Fântânele se întâmplă destul de rar din păcate.

Restaurantul Tamas Bistro din Savadisla

De câteva săptămâni ori de câte ori venim de la schi din Băişoara nu putem rezista tentaţiei de a ne opri în Săvădisla la restaurantul numit Tamás Bistro. Este un restaurant cu specific unguresc, amenajat într-o clădire cu front la strada principală a localităţii, chiar faţă în faţă cu Casa de Cultura. Iniţial am rămas surprins că exista un asemenea local în Săvădisla, însă după prima incursiune în specialităţile servite aici mi-am dat seama, de ce rezistă acest restaurant aici şi de ce dă clasă multor restaurante din Cluj chiar şi de aici, de la 20 de km distanţă de municipiu.

În primul rând vorbim aici de mâncare. Preparatele din meniu nu sunt foarte multe, însă sunt deosebite de ceea ce găseşti de obicei prin oraş chiar dacă sunt puţin mai scumpe unele dintre ele. Eu personal comand de fiecare dată lucruri pe care nu le găsesc altundeva deci ceea ce veţi citi în rândurile de mai jos sunt specialităţile. Desigur acestea sunt mai scumpe, însă la Tamás Bistro veţi găsi şi preparate mai populare şi mai ieftine.

Prima dată am măncat gulyas a la Săvădisla o specialitate locală disponibilă la 17 lei, care este puţin diferită de gulyasul unguresc traditional. A fost o adevărată revelaţie. Atunci am hotărât că voi veni şi a doua oară.

A doua ocazie mi-a dat şansa să gust din friptura de raţă pe varză recomandată de personal. Iniţial vroiam să iau una din ciorbele mult lăudate de prietenii cu care am fost prima dată. Insă mă bucur că doamna care ne-a servit m-a convins să iau friptura de raţă. La preţul de 24 de lei porţia poate fi ieftin pentru unii, scump pentru alţii … dar pentru mine şi-a meritat toţi banii.

A treia oară când am venit la Tamás Bistro, deja ne pregăteam să întrebăm ce specialitate au astăzi la ofertă. Şi nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că meniul s-a schimbat, au mai apărut preparate. La recomandarea doamnei care ne-a fost gazdă am comandat cotlet de căprioară cu sos de brănză şi afine (vezi foto). A costat 32 de lei, dar nu trebuie să vă mai spun că a fost fenomenal, nu ?

Câteva cuvinte şi despre personal. Au fost foarte amabili şi politicoşi şi de asemenea proactivi. Mă refer în primul rând la faptul că ne-au recomandat mâncărurile pe care altfel poate nu le-am fi comandat. Un alt lucru elementar care nu se întâmplă în multe locuri este faptul că au avut grijă să ne ia hainele şi să le pună pe cuier.  Printre micile gesturi care le-am observat a fost şi scăunelul cu picioare lungi pentru copii mici care a fost adus la masa vecină unde era un copil de vreo 2 anişori – tot aşa la iniţiativa ospătarului. Aceste gesturi mărunte fac mult în experienţa per ansamblu trăită de client la un restaurant.

În ceea ce priveşte localul, putem spune că este amenajat cu gust, cu mobilier de epocă, cu câteva mese aşezate în câte o caleaşcă, totul fiind dominat de culorile alb si roşu. Preţurile nu sunt mici dar nici nu putem spune că sunt exagerate, sunt locuri mult mai scumpe în Cluj unde nu ai parte de serviciile şi mâncarea de la Tamás Bistro.

După 3 weekenduri consecutive de mâncat aici pot deci să spun fără doar şi poate că Tamás Bistro este cel mai bun restaurant cu specific unguresc din zona Clujului.

Evaluarea noastră:

Mâncare: nota 10
Servirea: nota  10
Locaţia: nota 9
Localul: nota 9
Preţurile: nota9
Per ansamblu: nota 9.5

Sustinem Let’s Do It Romania

Curatarea Romaniei de deseuri intr-o singura zi! Acesta este telul initiativei Let’s Do It Romania.

Ce se vrea de fapt ?

Pe scurt:  inventarierea tuturor depozitelor ilegale de gunoi/deseuri din tara (din paduri, campii, albii de rauri, periferii de localitati) si curatarea acestora de catre voluntarii participanti la initiativa. Toata actiunea de curatare va fi terminata in decursul unei singure zile. Cum este posibil ? Este, daca se aduna suficienti voluntari si se organizeaza foarte bine actiunea!

Intr-o prima faza timp de 8 luni se vor inventaria gunoaiele, se vor face harti detaliate cu locatiile care trebuie curatate si in final intr-o zi de septembrie 2010 armata de voluntari sprijinita de autoritati, organizatii neguvernamentale si media vor aduna si transporta gunoaiele la gropile de gunoi autorizate.

Oricine se poate inscrie si participa atat la organizare cat si la strangerea gunoiului in raza localitatii de domiciliu. Mai multe detalii pe siteul: http://letsdoitromania.ro/

Aceasta initiativa este inspirata de una similara din Estonia unde 40.000 de voluntari au curatat intreaga tara in doar 5 ore. Desigur Romania este o tara mult mai mare, de aceea este nevoie de cat mai multi voluntari. Vizitati pagina si implicati-va!

Iata povestea Let’s Do It Estonia:

Manastirea Sfanta Ana din Orsova

Mănăstirea Sfânta Ana din Orşova are o poveste interesantă, poate una dintre cele mai interesante din ultima perioada. De aceea m-am hotărât să vă povestesc şi voua această întâmplare ce a dus la edificarea mănăstirii.

În timpul Primului Război Mondial, în 1916 un tânăr sublocotenent din regimentul 17 Infanterie pe nume Pamfil Şeicaru, împreună cu camaradul său de arme Petre Gavanescu erau pe Dealul Moşului lângă Orşova când în apropierea lor a căzut un obuz de artilerie. Amândoi au fost ingropaţi de vii de pământul ce s-a ridicat datorită exploziei. Insă au reuşit cu greu să se salveze şi au supravieţuit.

Atunci Pamfil Şeicare a promis că atunci când situaţia sa materială o va permite va edifica în acel loc o mănăstire, ca semn de recunoştiinţă faţă de Dumnezeu pentru că a scăpat cu viaţă.

Mai târziu în perioada interbelică Pamfil Şeicaru a ajuns unul dintre cei mai cunoscuţi ziarişti, a fost director al ziarului Curentul şi mai târziu deputat în Parlamentul României. Şi Pamfil Şeicaru s-a ţinut de cuvânt. A construit pe Dealul Moşului mănăstirea care se numeşte acum Mănăstirea Sfânta Ana, după numele mamei lui Pamfil Şeicaru : Ana.

Dar Mănăstirea Sfânta Ana nu este singura construcţie realizată de Pamfil Şeicaru, tot el este ctitorul Monumentului Eroilor de la Mărăşeşti – dedicat celor căzuţi în primul război mondial. După sosirea comuniştilor în al Doilea Război Mondial, Pamfil Şeicaru a părăsit România şi a trăit in Spania şi apoi Germania, unde de altfel a şi murit în 1980 la vârsta de 86 de ani.

Citiţi mai multe despre Mănăstirea Sfânta Ana în articolul dedicat pe Ropedia.ro iar despre viaţa lui Pamfil Şeicaru puteţi citi aici.

Foto: Aneta Chin

Cupa Rachitele – Campionat national de escalada pe gheata

In acest sfarsit de saptamana (30-31 ianuarie 2010) are loc Cupa Rachitele la escalada pe gheata in Rachitele, comuna Margau, judetul Cluj.  Intrecerea are loc la Cascada Rachitele care iarna ofera un peisaj extraordinar. Cei interesati pot vizita siteul competitiei la cuparachitele.ro unde se pot afla mai multe detalii despre participarea la concurs.

Serbarile Zapezii la Comandau

Anual in comuna Comandau, judetul Covasna se organizeaza manifestarea deja devenita traditionala numita generic Serbarile Zapezii. In acest an se pare ca evenimentul va avea loc chiar in acest weekend, pe 30 ianuarie 2010.

Pe partia de schi din Comandau vor avea loc manifestari sportive si intreceri de toate felurile pentru toti pasionatii de schi si zapada. In acest moment la Comandau zapada masoare 60-70 cm si este ideala pentru schi.

Comuna Comandau este o comuna situata la 1030 m altitudine in Depresiunea Comandau. Are o partie de schi dotata cu teleschi si are toate atuurile sa devina in timp, una dintre cele mai importante statiuni turistice pentru sporturile de iarna din Curbura Carpatilor, avand in vedere si faptul ca stratul de zapada la Comandau persista timp de 4-5 luni pe an si de cele mai multe ori are o grosime de peste 1m. Pentru mai multe informatii despre Comandau, click aici.