Ropedia.ro – Redescoperiti Romania

Pietrele Muierilor- Solca, Suceava

Numele de Solca aminteşte  unora de mânăstirea construită de  domnitorul Ştefan Tomşa dar si de uluitorul gest făcut de comunişti de a transforma beciurile şi incinta sfintei mânăstiri în depozit de bere! pentru fabrica din localitate.

Pietrele Muierilor sunt o alcătuire ciudată de stânci grezoase situate la altitudinea de 900 de metri, pe unul din dealurile de  lânga oraşul Solca din judeţul Suceava. Au avut rolul de a proteja, “muierile”, batrânii şi copii acestora, de atacurile turcilor, tătarilor sau polonezilor exact aşa cum s-a întâmplat şi cu Peştera Muierilor din zona Gorjului.

Din păcate, de aceste stânci şi de protejarea pădurii  nu se ocupă nimeni din oraş, deşi oamenii ştiu de ele, iar la sărbători mulţi urcă până acolo pentru panorama frumoasa asupra Solcăi şi asupra  ţinutului Bucovinei.

Indicatoare nu sunt, dar întrebaţi localnicii şi aceştia vă vor ajuta să găsiţi mânăstirea mai sus menţionată, apoi un drum forestier plin de hoţi de lemne şi în cele din urmă un urcuş anevoios  care pe ,,ultima sută,,  se va transforma într-o probă de anduranţă …alpină,  veţi ajunge să admiraţi formele cu aspect de ciuperci şi alte fiinţe, ca cele din Ceahlău sau Bucegi.

Nota:  autorul acestui articol administrează un blog de travel ce a ajuns în finala ROBLOGFEST, asa că rugămintea este să-l votaţi pentru o cât mai bună clasare. Multumesc.

Mânăstirea Nămăieşti- biserica crescută din stâncă

În goana estivală a călătorului către Câmpulung ( Muscel) sau către aiurea, acesta ,,uită,,  să treacă cale de cinci kilometri către Valea Mare- Pravăţ, pe la mânăstirea ce a ,, răsărit ” din stânca sub care se afla icoana Maicii Preacurate.

La Nămăieşti, timpul geologic se suprapune timpului religios şi rezultă o minune de bisericuţă, jumătate Dumnezeu şi jumătate om, unde se află o icoană făcătoare de minuni, despre care se spune ca  a fost pictată de Evanghelistul Luca la îndemnul prietenului său Sfântul Apostol Andrei, pe când călătoreau pe meleagurile noastre.

La origine un mic schit de măicuţe harnice (originile sale se pierd în negura secolului al XIII lea)  a devenit prin grija unor donatori o frumoasă şi pioasă mânăstire, chiar dacă a trecut printr-un incendiu devastator în Primul Război Mondial si printr-o reconstrucţie în 1921.

Legenda vorbeşte de visul unui cioban care este îndemnat de Fecioara Maria să caute sub piatra cea mare şi să scoată la lumină icoana ce o înfătişa cu Pruncul în braţe şi de atunci lumina acesteia sfinţeşte valea Câmpulungului ducând visul pocăinţei mai departe.

Podul Minciunilor din Sibiu. Adevar sau legenda?

In Sibiu, undeva in Piata Mica este un pod. Un pod renumit si cautat de toti vizitatorii care poposesc in orasul Sibiu. Este vorba de Podul Minciunilor. Multe se spun despre acest pod, mai ales in privinta numelui sau. Exista desigur multe teorii. Una din ele spune ca numele podului ar proveni din limba saseasca.  Fiind primul pod culcat din Sibiu, sasi ii spuneau lugenmarchen ceea ce era folosit si pentru cuvantul minciuna.

A doua teorie spune ca negustorii din Sibiu care isi inselau clientii erau aruncati de pe pod, cu timpul acesta devenind cunoscut printre sibieni ca si Podul Minciunilor.

Cea mai credibila ipoteza este cea conform careia tinerii ofiteri din Academia Militara, dar si feciorii din orasul Sibiu isi aduceau iubitele pe pod, acesta fiind un veritabil loc de facut promisiuni si juraminte. Insa de cele mai multe ori acestea ramaneau la stadiul de promisiuni, multe inimi zdrobite fiind puse pe seama juramintelor de pe Podul Minciunilor.

Cititi articolul Ropedia.ro despre Podul Minciunilor si aflati mai multe detalii

Balta Dracului un vulcan noroios mai …apos

Nu te întâlneşti foarte des cu un vulcan noroios în mijlocul unui… oraş, dar există o asemena situaţie inedită în oraşul Covasna, şi nu undeva la margine pe nişte coclauri cu aspect selenar ci chiar în parcul din centrul staţiunii.

Oamenii i-au spus Balta Dracului,  începând cu 1782, pentru că apa acesta noroioasă ce vine din adâncurile pământului şi dizolva stratele argilo-marnoase  pare că fierbe, sursa de “foc ” fiind cazanele necuratului sau mai curând o emanaţie postvulcanică numită mofetă( deşi vulcanii stinşi sunt la zeci de kilometri depărtare, în capătul nord-vestic al Depresiunii Braşov).

Asocierea cu vulcanii noroioşi din zona Berca-Pâclele Mari nu este întâmplătoare pentru că fenomenul este asemănător, doar că aici apa este mineralizată puternic cu dioxid de carbon  astfel că rocile sunt ,,înmuiate” bine de tot până când ajung la suprafaţă, spre deosebire de vulcanii noroioşi clasici unde agentul principal este gazul metan.

Amenajat foarte bine, cu grilaj de metal  pentru a împiedica accidentele  şi cu o flacară simbolică deasupra, acest  izvor mineral mocirlos atrage atenţia oricărui vizitator care a aflat despre acestă minune naturală.

La câţiva paşi de ,,fierbătoare’’ se află vreo şase izvoare minerale permanente şi amenajate unde turiştii sau localnicii îşi umplu recipientele cu această ,,aghiazmă” naturală bună pentru zeci de afecţiuni reumatologice, cardiologice sau gastrice.

parcul central şi râul Covasna

Biserica din lacul Fantanele

Foarte mulţi clujeni işi petrec weekendurile la Beliş, pe malul lacului Fântânele. Insă puţini ştiu că lacul ascunde un “secret”. Un secret ştiut de unii, nici măcar imaginat de alţii. Cei care sunt norocoşi să ajungă aici după o perioadă prelungită de secetă sau atunci când apa lacului scade din diferite motive pot vedea ce ascunde de fapt Lacul Fântânele. Este o biserică. De fapt ruinele unei biserici. Iar pe fundul lacului un sat întreg.

Ca şi în multe alte locuri şi aici atunci când la sfârşitul anilor 60 s-a hotărât construirea lacului Fântânele, nu s-a ţinut cont de soarta satelor existente pe locul în care urma să fie realizat lacul.  De fapt oamenii au fost strămutaţi pe un loc mai înalt , pe amplasamentul actual al localităţii Beliş, iar Belişul vechi a fost inundat după construcţia lacului. Aceeaşi soartă au avut o şi cătunele Milioan , Ples , Dadesti , Bolojesti şi Giurcuta de Jos.

Din satul Beliş (cel vechi) nu se vede mai nimic. Biserica însă se poate vedea la ape scăzute, ceea ce in cazul lacului Fântânele se întâmplă destul de rar din păcate.

Manastirea Sfanta Ana din Orsova

Mănăstirea Sfânta Ana din Orşova are o poveste interesantă, poate una dintre cele mai interesante din ultima perioada. De aceea m-am hotărât să vă povestesc şi voua această întâmplare ce a dus la edificarea mănăstirii.

În timpul Primului Război Mondial, în 1916 un tânăr sublocotenent din regimentul 17 Infanterie pe nume Pamfil Şeicaru, împreună cu camaradul său de arme Petre Gavanescu erau pe Dealul Moşului lângă Orşova când în apropierea lor a căzut un obuz de artilerie. Amândoi au fost ingropaţi de vii de pământul ce s-a ridicat datorită exploziei. Insă au reuşit cu greu să se salveze şi au supravieţuit.

Atunci Pamfil Şeicare a promis că atunci când situaţia sa materială o va permite va edifica în acel loc o mănăstire, ca semn de recunoştiinţă faţă de Dumnezeu pentru că a scăpat cu viaţă.

Mai târziu în perioada interbelică Pamfil Şeicaru a ajuns unul dintre cei mai cunoscuţi ziarişti, a fost director al ziarului Curentul şi mai târziu deputat în Parlamentul României. Şi Pamfil Şeicaru s-a ţinut de cuvânt. A construit pe Dealul Moşului mănăstirea care se numeşte acum Mănăstirea Sfânta Ana, după numele mamei lui Pamfil Şeicaru : Ana.

Dar Mănăstirea Sfânta Ana nu este singura construcţie realizată de Pamfil Şeicaru, tot el este ctitorul Monumentului Eroilor de la Mărăşeşti – dedicat celor căzuţi în primul război mondial. După sosirea comuniştilor în al Doilea Război Mondial, Pamfil Şeicaru a părăsit România şi a trăit in Spania şi apoi Germania, unde de altfel a şi murit în 1980 la vârsta de 86 de ani.

Citiţi mai multe despre Mănăstirea Sfânta Ana în articolul dedicat pe Ropedia.ro iar despre viaţa lui Pamfil Şeicaru puteţi citi aici.

Foto: Aneta Chin

Mica legendă a Pietrei Teiului

Ochii drumeţului care traverseaza viaductul de la Poiana Teiului, în drum spre Vatra Dornei sau Durău, cad pe o apariţie insolită ce stă înfiptă ca un ac de piatră în mijlocul luncii Bistriţei.

Este Piatra Teiului, un conglomerat calcaros  ce străjuieşte iarna dintre gheţuri şi vara dintre ape intrarea  râului moldav în lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui- Bicaz.

Se spune că Aghiuţă, supărat pe auriul Bistriţei a vrut să o zăgăzuiască pentru totdeauna, aşa că urcând el pe culmile Ceahlăului ,,o rupt de acolo un hărtan si legându-l de-a fedeleşu’ s-a pogorât cu el în puterea nopţii către valea Bistriţii” (citat din Al. Vlahuţă- România pitorească).

Planurile dracului nu s-au potrivit cu cele ale Soarelui, aşa că ziua şi cântatul cocoşilor l-au prins pe Scaraoţchi coborând spre vale furios  acesta ,,zbughind-o la naiba” şi lăsând namila de piatră în bătătura Călugărenilor(sat  din comuna Poiana Teiului).

Când au văzut oamenii aşa stâncă lăsată de izbelişte s-au crucit şi ca să împlinească voia Domnului au pus şi o cruce sus pe ea.

Lasănd legendele la o parte şi revenind la …geografie sau dacă vreţi la geologie, aflaţi că stânca aceasta are peste 23 de metri înălţime şi este de fapt un martor de eroziune având aceeaşi constituţie petrografică ca şi marele PION (denumirea veche a Ceahlăului) motiv pentru care a fost declarată minirezervaţie geologică.

Copacul cu lalele din Aninoasa

Stiati ca exista o specie de copac care are niste flori aproape identice cu lalelele ? Da, se afla in Aninoasa, judetul Hunedoara. Si nu este un boschet sau copacel. Este un copac imens, foarte frumos si putin cunoscut. Localnicii il pomenesc sub diferite nume. Unii ii zic tulipanul altii copacul cu lalele sau chiar copacul lui Jules Verne. Acesta a fost adus din Paris in 1880.

Cititi povestea completa a Tulipanului. Si aveti aici si o poza avand in prim plan copacul cu lalele, in toata splendoarea sa.

Comori uitate de lume: Planul inclinat de la Covasna

Am descoperit astazi pe Youtube, doua filmulete despre Planul Inclinat (sau Siclaul) de la Covasna, filmate in 1998. Sunt primele filmulete care le descopar pe internet care arata Planul Inclinat in actiune. La vremea aceea inca era functional!

Astazi insa este lasat de catre autoritati in paragina si se degradeaza pe zi ce trece. Cu toate ca este unicat in Europa si printre putinele planuri inclinate din lume care au supravietuit si ar putea constitui un punct de interes turistic major dezinteresul manifestat de covasneni si de catre autoritatile statului este strigator la cer. Puteti citi mai multe despre Planul Inclinat aici si iata si cele doua videoclipuri gasite pe Youtube. Promitem sa revenim cu o ancheta ampla asupra acestui subiect!

Asta mai lipsea turismului romanesc – un imn ?!

Citesc cu stupoare articolul despre iminenta lansare a Imnului Turistic al Romaniei. Realizat doar pentru 10.000 de euro (o fi din cauza crizei – altfel costa sigur in jur de 100.000) imnul se vrea un slagar care sa fie pe buzele tuturor vara asta. Mai ales pe buzele turistilor  straini, care cum vor auzi cantecul vor da buzna imediat pe litoralul romanesc si vor lua cu asalt muntii Romaniei. Dar nu vor uita nici de Bucovina si nici de Delta Dunarii. Iar dupa ce vor pleca acasa le va rasuna inca imnul in urechi sa mai stearga din gustul amar care le-a ramas.

Ma tot gandeam oare ce versuri ar putea contine imnul. Probabil ceva ce va indemna turisti sa scoata cat mai rapid si cat mai multi euro din buzunar. Sa treaca cu vederea deficientele majore din serviciile acordate. Sa nu se uite la mizerie dar nici sa nu aleaga litoralul bulgaresc sau Grecia, cu toate ca acolo e mai ieftin. De fapt si in Thailanda e mai ieftin si mai civilizat asa ca singura speranta a hotelierului roman ramane acest imn.  Iar turistul strain ramane cu banii luati, cu amintirile neplacute si versurile imnului.