| Abonare la RSS

Harghita Băi, perla neşlefuită a turismului harghitean


Cei din zona Depresiunii şi Munţilor Ciuc dar si cei din zona Bacăului  sau a Moldovei în general vin cu plăcere în fiecare iarna la o tură de schi fără pretenţii de Valea Prahovei, la Harghita Băi în judeţul omonim.

Aparţine din punct de vedere administrativ de oraşul Miercurea Ciuc, faţă de care se află la 17 kilometri. Drumul urmează pasul ce leaga reşedinţa de judeţ de Odorheiu Secuiesc şi mai departe Sighişoara.

Iarna nu poţi urca cei şapte kilometri până sus în staţiune, fără cauciucuri de iarnă. La intrare te întâmpină un peisaj dezolant de exploatare părăsită, dată de ruinele fostei mine de caolin(o  varietate de argilă foarte fină) după care urmează câteva blocuri mici de garsoniere si apoi încep vilele şi pensiunile.

De ce neşlefuită, pentru că există doar o pârtie mică – Csipike- amenajată dar foarte scurtă si alte câteva pentru iniţiaţi dar în care nu exista aproape deloc infrastructură. De asemenea posibilităţile de cazare si mai ales de servire a mesei sunt putine si îngrămădite, ca la restaurantul Csiki.

Deşi iarna este lungă,  şi turistii lasă destui bani-evident neimpozitaţi-dotările lasă de dorit, anul acesta inaugurându-se o  mica trambulină pentru un nou sport cu colacul gonflabil. Mai e mult până departe dar potenţialul este imens iar peisajul acoperă dezămagirea iniţială.

Share

Pietrele Muierilor- Solca, Suceava

March 21st, 2010 | 2 comentarii | Publicat in Curiozitati, Drumetii prin munti de

Numele de Solca aminteşte  unora de mânăstirea construită de  domnitorul Ştefan Tomşa dar si de uluitorul gest făcut de comunişti de a transforma beciurile şi incinta sfintei mânăstiri în depozit de bere! pentru fabrica din localitate.

Pietrele Muierilor sunt o alcătuire ciudată de stânci grezoase situate la altitudinea de 900 de metri, pe unul din dealurile de  lânga oraşul Solca din judeţul Suceava. Au avut rolul de a proteja, “muierile”, batrânii şi copii acestora, de atacurile turcilor, tătarilor sau polonezilor exact aşa cum s-a întâmplat şi cu Peştera Muierilor din zona Gorjului.

Din păcate, de aceste stânci şi de protejarea pădurii  nu se ocupă nimeni din oraş, deşi oamenii ştiu de ele, iar la sărbători mulţi urcă până acolo pentru panorama frumoasa asupra Solcăi şi asupra  ţinutului Bucovinei.

Indicatoare nu sunt, dar întrebaţi localnicii şi aceştia vă vor ajuta să găsiţi mânăstirea mai sus menţionată, apoi un drum forestier plin de hoţi de lemne şi în cele din urmă un urcuş anevoios  care pe ,,ultima sută,,  se va transforma într-o probă de anduranţă …alpină,  veţi ajunge să admiraţi formele cu aspect de ciuperci şi alte fiinţe, ca cele din Ceahlău sau Bucegi.

Nota:  autorul acestui articol administrează un blog de travel ce a ajuns în finala ROBLOGFEST, asa că rugămintea este să-l votaţi pentru o cât mai bună clasare. Multumesc.

Share

Gura Haitii- Perla Călimanilor

March 7th, 2010 | Nu sunt comentarii | Publicat in Drumetii prin munti, Flora si fauna de

Mirosul hribilor de pădure de conifere ar trebui sa devina marcă înregistrată pentru acesta zona de la poalele Călimanilor. Pârâul Haita ce boloboroseşte ca un patefon stricat aceeaşi melodie ar trebui pus pe lista celor mai frumoase râuşoare, si cred că ar trebui să ia şi un premiu pentru asta.

Casa meteorologului de peste drum, unde în dimineţile de iunie jderii ies de prin culcuşurile hornului, mult prea putin folosit, sa ia gura de aer şi să-şi agite coada stufoasa către vreo arătare de pârs, este locul unde mi-ar place sa chiui de bucuria munţilor.

Craterul Călimanilor aş vrea sa ma înghită cu tot cu Peştera Luanei cea din limonit si cu lentile de sulf, şi să mă facă rădăcină de merişor, să le pot întinde si să pot astupa gura aceea hidoasă făcută de utilaje în căutare de material pentru explozibili.

Smântâneii culeşi din pădure şi balmoşul Doamnei Rodica să-mi fie soaţe culinare, pe lângă liniştea dimineţilor petrecute în roua fâneţei cu păiuş, festucă şi imortele.

Oamenii muntelui ce-şi beau liniştiţi adălmaşul la pensiunea lui Nea Traian, aş vrea să-mi fie ghizi către  coclaurii stâncoşi din jurul piramidei lui Pietrosu, luându-mă cu ei să le car măcar coasa cu care înving căpiţele din poiana.

Aceasta este Gura Haitii, cu singularul hait, care înseamnă baraj de lemne şi lăcuşor de acumulare, pentru buştenii aduşi din munţi de huţulii  cei păroşi.

Share

Cheile Bicăjelului-La Bechet

February 21st, 2010 | Nu sunt comentarii | Publicat in Drumetii prin munti, Turismul in Romania de

Bicăjelul, ca cel mai mare afluent al Bicazului, creează în drumul său câteva mici porţiuni de chei, pe cât de scurte pe atât de spectaculoase şi sălbatice.

Se lasă greu descoperite, drumul ce pleacă din centrul staţiunii Lacu Roşu, şerpuieşte printre câteva vile scăpătate şi două pensiuni din care una –Adela– mi-a rămas în suflet.

Trec de biserica ortodoxă din sat şi mă înscriu pe un drum prăfuit, străjuit de arini, sălcii si molizi piperniciţi, case de păstori si vaci ce-şi umblă cu mândrie talanga pe coclaurii Hăghimaşului.

Câteodată pereţii de calcar ai Hăşmasului încep să se strângă către tine şi atunci îţi spui că ai ajuns şi că cei nouă kilometri de care îţi vorbeau sătenii s-au terminat, dar surpiză valea se lărgeşte şi întâlnesti iar lunca atotcuprinzătoare.

Las undeva în dreapta Cheile Duruitoarei, mai greu accesibile şi ajung într-un tărâm fantastic în care apele râului se îngrămădesc să-si facă loc printre rocile jurasice si rădăcinile suspendate ale arborilor, volbura lor spărgând liniştea peisajului- am ajuns în zona numită La Bechet.

Nu dureaza mult şi ies din strânsoare către un plai cu fâneţe şi păşuni  ce mă forţează să exclam ,,splendoare în iarbă,, şi unde râul abia se urneşte,  asta după ce s-a unit din trei izvoare în locul numit Trei Fântâni.

La buza obârşiei se află un cătun uitat, cu oameni statornici daţi bine cu muntele şi greutăţile lui, oameni pentru care fânul este aur curat iar aerul este esenţa vieţii.

Acolo îl întâlnesc pe Marian, un mic păstor ce fuge peste pietre după vacile lui încăpăţânate si după tăuraşul ce-şi găseşte un prieten uitându-se bovin în geamul maşinii mele.  Surpriza avea să vină abia după ce facem cunoştinţă, pentru că acest băieţel de zece ani citea o carte!… o carte de geografie din anii ’70 despre România. Asta a fost cu adevărat impresionant.

Share

Balta Dracului un vulcan noroios mai …apos

February 14th, 2010 | Nu sunt comentarii | Publicat in Curiozitati, Drumetii prin munti, Statiuni balneare de


Nu te întâlneşti foarte des cu un vulcan noroios în mijlocul unui… oraş, dar există o asemena situaţie inedită în oraşul Covasna, şi nu undeva la margine pe nişte coclauri cu aspect selenar ci chiar în parcul din centrul staţiunii.

Oamenii i-au spus Balta Dracului,  începând cu 1782, pentru că apa acesta noroioasă ce vine din adâncurile pământului şi dizolva stratele argilo-marnoase  pare că fierbe, sursa de “foc ” fiind cazanele necuratului sau mai curând o emanaţie postvulcanică numită mofetă( deşi vulcanii stinşi sunt la zeci de kilometri depărtare, în capătul nord-vestic al Depresiunii Braşov).

Asocierea cu vulcanii noroioşi din zona Berca-Pâclele Mari nu este întâmplătoare pentru că fenomenul este asemănător, doar că aici apa este mineralizată puternic cu dioxid de carbon  astfel că rocile sunt ,,înmuiate” bine de tot până când ajung la suprafaţă, spre deosebire de vulcanii noroioşi clasici unde agentul principal este gazul metan.

Amenajat foarte bine, cu grilaj de metal  pentru a împiedica accidentele  şi cu o flacară simbolică deasupra, acest  izvor mineral mocirlos atrage atenţia oricărui vizitator care a aflat despre acestă minune naturală.

La câţiva paşi de ,,fierbătoare’’ se află vreo şase izvoare minerale permanente şi amenajate unde turiştii sau localnicii îşi umplu recipientele cu această ,,aghiazmă” naturală bună pentru zeci de afecţiuni reumatologice, cardiologice sau gastrice.

parcul central şi râul Covasna

Share

Marcaje refacute in Muntii Ciucului

September 5th, 2008 | Nu sunt comentarii | Publicat in Drumetii prin munti de

Cu sprijinul autoritatilor locale si al Salvamont Harghita, 7 voluntari au refacut marcajele turistice de pe creasta Muntilor Ciuc pe o lungine de 60 de km. Voluntarii au folosit un receptor GPS pentru a localiza vechiul traseul al marcajului si au aplicat marcaje noi astfel incat orientarea turistilor sa devina mai facila. Anual peste 30 de persoane se ratacesc in Muntii Ciucului, uneori fiind nevoie de interventia celor de la Salvamont pentru a ajuta turistii rataciti. Voluntarii care au participat la aceasta actiune si-au propus sa refaca 200 de km de marcaje in acest an.

Share
Tags: , , ,