| Abonare la RSS

Ursus, berea si romanii

November 23rd, 2010 | 12 comentarii | Publicat in Editorial de

Ştirea săptămânii trecute în Cluj a fost închiderea fabricii de bere Ursus din Cluj de către multinationala SABMiller şi  mutarea producţiei la fabrica din Buzău. Înainte să vă arătăm cine sunt vinovaţii şi de ce s-a ajuns aici, vom face o scurtă recapitulare a istoriei fabricii Ursus de la Cluj.

Scurt Istoric

Prima atestare documentară a fabricii de bere din Cluj datează din 1878 când fabrica se numea Fabricile de Bere Unite. Ulterior fabrica a fost rebotezată Fabrica de Bere Înainte iar mai târziu în Ursus SA. În anul 1958 a fost implementat procesul de pasteurizare a berii iar mai târziu în 1994 berea blondă a fost înlocuită cu Ursus Pils. Tot în 1994 fabrica este privatizată iar acţionarul majoritar devine grupul german Brau und Brunnen. Ulterior SABMiller devine acţionar principal iar fabrica funcţionează în cadrul grupului Ursus Breweries.  În 2004 proprietarii decid să mute sediul social la Bucureşti, acesta fiind primul pas în pierderea identităţii berii Ursus al doilea fiind scoaterea sintagmei “Bere Cluj” de pe eticheta berii Ursus iar pasul final este închiderea fabricii de bere din Cluj în anul de graţie 2010.

Câteva cuvinte şi despre proprietar. SabMiller este o companie multinaţională cu originea in Africa de Sud dar cu sediul în Londra, fiind al doilea fabricant de bere din lume după Anhauser-Busch InBev. Printre mărcile fabricate de SabMiller la nivel mondial amintim: Peroni Nastro Azzuro, Pilsner Urquell, Miller Genuine Draft, Grolsch.

Cine este vinovat ?

1. Consumatorii

Românii suferă la capitolul consum de bere de câteva obiceiuri proaste. Într-o ţară în care salariul mediu pe economie se situează undeva la 350-400 euro, o mare majoritate a populaţiei băutoare de bere bea numai mărci premium precum Heineken, Becks, Carlsberg şi aşa mai departe. La fel ca şi cu maşinile unde toţi vor BMW si Audi, românii nu suportă nici clasele inferioare de bere. Dacă celor mai mulţi nemţi nu le este ruşine să bea un Oettinger (bere low cost, cea mai vanduta bere din Germania), celor mai mulţi dintre români le este ruşine să bea bere Ciucaş, Azuga, Noroc, Neumarkt sau alte mărci mai ieftine.

Evident toţi vin cu motive inventate cum că X marcă de bere ar fi mai specială, mai bună, etc. Odată la un revelion am făcut un concurs de recunoscut beri. Cum s-a desfăşurat concursul. S-au turnat 6 sau 7 mărci diferite de bere în tot atâtea pahare fără ca vreunul din concurenţi să ştie ce bere este in pahar. Ei trebuiau pe baza gustului să recunoască berea şi să treacă pe o foaie de hârtie numele berii din pahar. Rezultatul a fost cât se poate de slab. În medie concurenţii au recunoscut o marcă de bere din 7 dar nicidecum preferata. Eu însumi am recunoscut 1 marcă: Ursus – o să vă spun mai târziu de ce am recunoscut Ursusul.

2. Localurile din România

Pentru că cei mai mulţi dintre patronii de localuri suferă de o sărăcie cruntă şi nu işi permit să aştepte încă o lună după Q7, ei acceptă două mese şi trei scaune în bar sau restaurant de la Tuborg, Carlsberg, Heineken sau cine ştie ce marcă. Evident scaunele, mesele, umbrelele, paharele – totul sunt inscripţionate cu marca respectivă. Însă nu e de ajuns că le fac reclamă gratuit mai trebuie să plătească un preţ:  nu au voie să vândă alte mărci decât cele ale producătorului care are marca inscripţionată pe scaun, masă şi şorţul barmanului. Chiar atât de râu am ajuns ? Ne vindem pentru orice ? Eu deja am oroare când intru în câte o cârciuma din asta de fiţe care nu are decât bere de la un singur producător. În ultima vreme Tuborg a fost marca care apărea agasant, fie la Taverna, fie la Euphoria Biergarten sau multe altele. Cine nu vrea Tuborg, Carlsberg sau Holsten ce face ? Eu vreau o bere românească şi nu mai intru în astfel de localuri!

Am fost acum un an în Cehia, la Praga. Am fost de-a dreptul stupefiat că în baruri, restaurante nu se vindea decât aproape exclusiv bere din Cehia. Nu tu Tuborg, nu tu Carlsberg, nimic, doar bere cehească. Mai târziu din pură curiozitate am căutat şi alte beri şi se găseau în câteva supermarketuri, dar doar câte o marcă-două străină. In rest doar de-ale lor.

Din păcate românii sunt naţionalişti doar cu gura, când e vorba de bani sintagma  “frate, frate, da brânza e pe bani” e de mare actualitate. E şi asta printre cauzele scăderii popularităţii Ursus în Cluj şi probabil şi în alte zone. Nici dacă vrei nu găseşti Ursus în localuri/restaurante.

3. SabMiller

a) Pierderea identităţii berii Ursus

SabMiller este insă principala vinovată pentru distrugerea berii Ursus. La o primă vedere oricine ar putea crede că au avut un program sistematic de eliminare din Cluj a acestei mărci. În primul rând au mutat sediul social la Bucureşti, evident angajaţii de acolo nefiind clujeni nu puteau să aibă acelaşi ataşament faţă de brandul Ursus precum clujenii. A urmat scoaterea sintagmei “Bere Cluj” de pe etichetă motivată cu scuze puerile: “Aceea a fost o decizie legată de prezenţa acestei mărci la nivel naţional”, spune Gary Whitlie – preşedintele Ursus Breweries.

Îi sugerez domnului Whitlie să ia în mână un Becks sau un Stella Artois şi să privească atent etichetele. Pe Stella Artois scrie “Leuven” – care este numele oraşului belgian aproape anonim în care a fost creată această bere. Leuven are aproape 91.000 de locuitori. Dar în Leuven işi are sediul şi producătorul berii Stella Artois şi anume Anhauser-Busch InBev, cel mai mare producător de bere la nivel mondial cu o cotă de 25% din piaţa berii şi a 5-a companie producătoare de bunuri de larg consum de pe Terra.

De asemenea dacă domnul Whitlie se uita la Becks va vedea că pe Becks scrie Brauerei Beck & Co – Bremen Germany. Deci şi oraşul Bremen apare pe Becks cu toate că nu se mai fabrică doar acolo şi se vinde aproape în toată lumea. Exemplele enumerate dovedesc că dacă un producător vrea să îşi păstreze rădăcinile şi cel mai important lucru – tradiţia unei beri, atunci se poate. Şi vorbim de mărci care sunt prezente la nivel mondial, nu la nivel naţional.

S-a zis de mai multe ori că ar fi problematică fabrica din centrul Clujului pentru că în zilele noastre industria trebuie să fie la marginea oraşului. Evident acesta este un motiv bun, insă relocarea fabricii la marginea oraşului nu reprezenta un cost extraordinar pentru o companie multinaţionala de talia SabMiller. Pentru majoritatea clujenilor dar şi a miilor sau zecilor de mii de studenţi “la fabrica de bere Ursus” rămâne însă un reper de neuitat, mai ales şi datorită apropierii de campusul studenţesc Haşdeu. Să sperăm că “minifabrica” promisă în locul ei va fi totuşi realizată.

b) calitatea berii din ultima perioadă

Spuneam că singura bere care am recunoscut-o la test a fost Ursus. Din păcate nu pentru că ar fi fost foarte bună. Ci pentru că era aşa de fără gust, fără personalitate incât am zis – asta sigur e Ursus. Dacă citim puţin câteva comentarii pe internet vom vedea şi părerea utilizatorilor de net: http://www.evz.ro/detalii/stiri/ursus-inchide-fabrica-din-cluj-napoca-912846.html , http://ziuadecj.ro/economic/adio-ursus-galerie-foto–55639.html

Printre cele mai frecvente reproşuri este faptul că dă mahmureli groaznice şi se mai pomeneşte că s-ar face cu chimie multă, cu extract de malţ, etc. În orice caz calitatea berii de 2-3 ani incoace nu mai e aceeaşi cu ce a fost inainte.

Ce urmează?

Ei işi poziţionează produsul Ursus ca şi “cea mai importantă bere premium de pe piaţă” (http://www.ursus-breweries.ro/marci/). Ei fraţilor berea nu se poziţioneză printr-un slogan inventat undeva în vreun birou de marketing obscur. Berea se poziţionează ca bere premium prin tradiţie şi calitate. E posibil că SabMiller a reuşit să distrugă aceste două lucruri în doar câţiva ani? Consumatorii vor decide.

Degeaba vreţi voi ca ei să creadă că sunteţi Heineken, Stella Artois sau Carlsberg dacă ei vă văd ca pe o bere care a fost cândva bună dar nu mai e ce a fost şi care nici măcar nu se mai fabrică la Cluj, de unde a pornit. Ei vor cumpăra berile amintite iar vouă nu vă rămâne decât să vă închideţi fabricile şi să plecaţi de unde aţi venit.

Ce rămâne de făcut din punctul de vedere al consumatorului

Ei, în primul rând nu mai bem beri produse de SabMiller: Ursus, Timişoreana, Ciucaş, Stejar, Azuga, Redds, Peroni Nastro Azzuro, Pilsner Urquell, Miller Genuine Draft, Grolsch.

În al doilea rând sprijinim berile autohtone. Din păcate nu au rămas multe. Printre puţinele care se mai fabrică la locaţia iniţială este Ciuc, restul fie au fost mutate, fie au fost închise. O altă marcă de tradiţie care din păcate nu se mai fabrică la Reghin este Silva – dar care în continuare este bună. Bergenbier din păcate s-a mutat de la Blaj la Ploieşti, fiind o altă victimă a globalizării conduse de marile corporaţii.

Poate că de fapt asta ne trebuie, să bem mărci aduse de afară, iar când peste ani o să vină un turist străin sau vreun nepot din Spania să ne intrebe care sunt berile tradiţionale româneşti, vom putea să îi spunem cu privirea înfiptă în pământ că “au fost odată demult şi beri româneşti“….

Share
Tags: , , ,