Ropedia.ro – Redescoperiti Romania

Rezervatia de zimbrii de la Hateg – intre nepasare si lehamite

Rezervaţia de zimbrii de la Haţeg este printre puţinele locuri din Europa unde trăieşte zimbrul (bison bonasus). Această specie care a dominat pădurile de foioase din Europa medievală este aproape dispărută. Mai există doar 3600 de zimbrii la nivel mondial, un rezultat bun putem spune, dacă ne gândim că la un moment dat rămăseseră doar 12 exemplare.

În rezervaţia de la Haţeg sunt zimbrii incepând cu 1958, numărul lor fiind variabil, în prezent fiind de 6 exemplare. Am fost şi noi să îi vedem cu ocazia unei călătorii prin zonă.

Din păcate în rezervaţie lucrurile stau ca pe vremea lui nea Nicu. Angajaţilor nu le pasă de nimic, probabil pentru că salariul vine oricum. La intrarea in rezervaţie este un nenea care vinde tot felul de suveniruri.  De la el aflăm că biletele de intrare in rezervaţie se iau de la cabană. Mergem pe drumul care duce în interiorul rezervaţiei. La un moment dat pe dreapta este intr-adevăr o cabană dar nu este chiar la drum. Aşa că mulţi dintre turişti trec pe lângă ea fără să mai plătească pentru că aparent nu este nimeni la cabană.

Noi fiind constincioşi incepem să căutăm pe cineva responsabil cu biletele. Nici vorbă de casă de bilete sau ceva asemănător. După un ocol al cabanei găsim în spate o tanti şi un nenea puşi pe bârfe care se arată cam deranjaţi că am venit să ne cumpărăm bilet la preţul “exorbitant” de 3 lei pe cap de adult şi 2 lei pentru copii, elevi şi studenţi.

Cu toate că mulţi au fentat cumpăratul de bilete, noi credem că este de datoria fiecăruia să cumpere un bilet care costă doar 3 lei. De ce ?

• Pentru că astfel arătăm că sprijinim rezervaţia şi animalele de acolo.
• Pentru că astfel în statistici apare că rezervaţia a avut vizitatori şi merită menţinută şi nu inchisă.
• Dacă nu plătiţi a ca şi cum nu aţi fi fost acolo.
• Pentru că aceşte animale merită mai mult după secole de vânătoare şi după ce au ajuns să dispară aproape complet din vina inaintaşilor noştrii.

Odată trecuţi de bilete mai mergem cam o sută de metrii până ajungem la ţarcul zimbrilor. Acesta iarăşi este realizat într-un stil care se practică doar la noi. Gard de beton, înalt de aproape 2 metrii astfel încât turiştii să nu vadă nimic. Sunt câteva “geamuri” din fier care sunt deschise şi închise (trântite) de turişti, fapt care credem că ii deranjează mai mult pe zimbrii decăt i-ar fi deranjat să zicem un gard de sârma sau bârne prin care să se poată vedea aceste animale măreţe în toată splendoarea lor.

Zimbrii se prezintă într-o stare bună (cu toate că presa scria în anii trecuţi că sunt subnutriţi şi slabi), fiind în număr de 6 (mai 2009). Dintre aceştia doi zimbrişori sunt născuţi anul trecut şi sunt puţin mai jucăuşi şi mai nostimi decât părinţii lor care afişează o nepăsare faţă de prezenţa noastră în apropierea lor.

Facem câteva fotografii după care plecăm la drum. Cu un gust amar pentru că această rezervaţie are un potenţial imens – lucru demonstrat de numărul mare de vizitatori în perioada vizitei noastre, însă modul în care işi fac treaba autorităţile şi personalul din rezervaţie lasă de dorit. Lasă mult de dorit.

No related posts.