| Abonare la RSS

Ursus, berea si romanii

November 23rd, 2010 | 12 comentarii | Publicat in Editorial de

Știrea săptămânii trecute în Cluj a fost închiderea fabricii de bere Ursus din Cluj de către multinationala SABMiller și  mutarea producției la fabrica din Buzău. Înainte să vă arătăm cine sunt vinovații și de ce s-a ajuns aici, vom face o scurtă recapitulare a istoriei fabricii Ursus de la Cluj.

Scurt Istoric

Prima atestare documentară a fabricii de bere din Cluj datează din 1878 când fabrica se numea Fabricile de Bere Unite. Ulterior fabrica a fost rebotezată Fabrica de Bere Înainte iar mai târziu în Ursus SA. În anul 1958 a fost implementat procesul de pasteurizare a berii iar mai târziu în 1994 berea blondă a fost înlocuită cu Ursus Pils. Tot în 1994 fabrica este privatizată iar acționarul majoritar devine grupul german Brau und Brunnen. Ulterior SABMiller devine acționar principal iar fabrica funcționează în cadrul grupului Ursus Breweries.  În 2004 proprietarii decid să mute sediul social la București, acesta fiind primul pas în pierderea identității berii Ursus al doilea fiind scoaterea sintagmei “Bere Cluj” de pe eticheta berii Ursus iar pasul final este închiderea fabricii de bere din Cluj în anul de grație 2010.

Câteva cuvinte și despre proprietar. SabMiller este o companie multinațională cu originea in Africa de Sud dar cu sediul în Londra, fiind al doilea fabricant de bere din lume după Anhauser-Busch InBev. Printre mărcile fabricate de SabMiller la nivel mondial amintim: Peroni Nastro Azzuro, Pilsner Urquell, Miller Genuine Draft, Grolsch.

Cine este vinovat ?

1. Consumatorii

Românii suferă la capitolul consum de bere de câteva obiceiuri proaste. Într-o țară în care salariul mediu pe economie se situează undeva la 350-400 euro, o mare majoritate a populației băutoare de bere bea numai mărci premium precum Heineken, Becks, Carlsberg și așa mai departe. La fel ca și cu mașinile unde toți vor BMW si Audi, românii nu suportă nici clasele inferioare de bere. Dacă celor mai mulți nemți nu le este rușine să bea un Oettinger (bere low cost, cea mai vanduta bere din Germania), celor mai mulți dintre români le este rușine să bea bere Ciucaș, Azuga, Noroc, Neumarkt sau alte mărci mai ieftine.

Evident toți vin cu motive inventate cum că X marcă de bere ar fi mai specială, mai bună, etc. Odată la un revelion am făcut un concurs de recunoscut beri. Cum s-a desfășurat concursul. S-au turnat 6 sau 7 mărci diferite de bere în tot atâtea pahare fără ca vreunul din concurenți să știe ce bere este in pahar. Ei trebuiau pe baza gustului să recunoască berea și să treacă pe o foaie de hârtie numele berii din pahar. Rezultatul a fost cât se poate de slab. În medie concurenții au recunoscut o marcă de bere din 7 dar nicidecum preferata. Eu însumi am recunoscut 1 marcă: Ursus – o să vă spun mai târziu de ce am recunoscut Ursusul.

2. Localurile din România

Pentru că cei mai mulți dintre patronii de localuri suferă de o sărăcie cruntă și nu iși permit să aștepte încă o lună după Q7, ei acceptă două mese și trei scaune în bar sau restaurant de la Tuborg, Carlsberg, Heineken sau cine știe ce marcă. Evident scaunele, mesele, umbrelele, paharele – totul sunt inscripționate cu marca respectivă. Însă nu e de ajuns că le fac reclamă gratuit mai trebuie să plătească un preț:  nu au voie să vândă alte mărci decât cele ale producătorului care are marca inscripționată pe scaun, masă și șorțul barmanului. Chiar atât de râu am ajuns ? Ne vindem pentru orice ? Eu deja am oroare când intru în câte o cârciuma din asta de fițe care nu are decât bere de la un singur producător. În ultima vreme Tuborg a fost marca care apărea agasant, fie la Taverna, fie la Euphoria Biergarten sau multe altele. Cine nu vrea Tuborg, Carlsberg sau Holsten ce face ? Eu vreau o bere românească și nu mai intru în astfel de localuri!

Am fost acum un an în Cehia, la Praga. Am fost de-a dreptul stupefiat că în baruri, restaurante nu se vindea decât aproape exclusiv bere din Cehia. Nu tu Tuborg, nu tu Carlsberg, nimic, doar bere cehească. Mai târziu din pură curiozitate am căutat și alte beri și se găseau în câteva supermarketuri, dar doar câte o marcă-două străină. In rest doar de-ale lor.

Din păcate românii sunt naționaliști doar cu gura, când e vorba de bani sintagma  “frate, frate, da brânza e pe bani” e de mare actualitate. E și asta printre cauzele scăderii popularității Ursus în Cluj și probabil și în alte zone. Nici dacă vrei nu găsești Ursus în localuri/restaurante.

3. SabMiller

a) Pierderea identității berii Ursus

SabMiller este insă principala vinovată pentru distrugerea berii Ursus. La o primă vedere oricine ar putea crede că au avut un program sistematic de eliminare din Cluj a acestei mărci. În primul rând au mutat sediul social la București, evident angajații de acolo nefiind clujeni nu puteau să aibă același atașament față de brandul Ursus precum clujenii. A urmat scoaterea sintagmei “Bere Cluj” de pe etichetă motivată cu scuze puerile: “Aceea a fost o decizie legată de prezența acestei mărci la nivel național”, spune Gary Whitlie – președintele Ursus Breweries.

Îi sugerez domnului Whitlie să ia în mână un Becks sau un Stella Artois și să privească atent etichetele. Pe Stella Artois scrie “Leuven” – care este numele orașului belgian aproape anonim în care a fost creată această bere. Leuven are aproape 91.000 de locuitori. Dar în Leuven iși are sediul și producătorul berii Stella Artois și anume Anhauser-Busch InBev, cel mai mare producător de bere la nivel mondial cu o cotă de 25% din piața berii și a 5-a companie producătoare de bunuri de larg consum de pe Terra.

De asemenea dacă domnul Whitlie se uita la Becks va vedea că pe Becks scrie Brauerei Beck & Co – Bremen Germany. Deci și orașul Bremen apare pe Becks cu toate că nu se mai fabrică doar acolo și se vinde aproape în toată lumea. Exemplele enumerate dovedesc că dacă un producător vrea să își păstreze rădăcinile și cel mai important lucru – tradiția unei beri, atunci se poate. Și vorbim de mărci care sunt prezente la nivel mondial, nu la nivel național.

S-a zis de mai multe ori că ar fi problematică fabrica din centrul Clujului pentru că în zilele noastre industria trebuie să fie la marginea orașului. Evident acesta este un motiv bun, insă relocarea fabricii la marginea orașului nu reprezenta un cost extraordinar pentru o companie multinaționala de talia SabMiller. Pentru majoritatea clujenilor dar și a miilor sau zecilor de mii de studenți “la fabrica de bere Ursus” rămâne însă un reper de neuitat, mai ales și datorită apropierii de campusul studențesc Hașdeu. Să sperăm că “minifabrica” promisă în locul ei va fi totuși realizată.

b) calitatea berii din ultima perioadă

Spuneam că singura bere care am recunoscut-o la test a fost Ursus. Din păcate nu pentru că ar fi fost foarte bună. Ci pentru că era așa de fără gust, fără personalitate incât am zis – asta sigur e Ursus. Dacă citim puțin câteva comentarii pe internet vom vedea și părerea utilizatorilor de net: http://www.evz.ro/detalii/stiri/ursus-inchide-fabrica-din-cluj-napoca-912846.html , http://ziuadecj.ro/economic/adio-ursus-galerie-foto–55639.html

Printre cele mai frecvente reproșuri este faptul că dă mahmureli groaznice și se mai pomenește că s-ar face cu chimie multă, cu extract de malț, etc. În orice caz calitatea berii de 2-3 ani incoace nu mai e aceeași cu ce a fost inainte.

Ce urmează?

Ei iși poziționează produsul Ursus ca și “cea mai importantă bere premium de pe piață” (http://www.ursus-breweries.ro/marci/). Ei fraților berea nu se poziționeză printr-un slogan inventat undeva în vreun birou de marketing obscur. Berea se poziționează ca bere premium prin tradiție și calitate. E posibil că SabMiller a reușit să distrugă aceste două lucruri în doar câțiva ani? Consumatorii vor decide.

Degeaba vreți voi ca ei să creadă că sunteți Heineken, Stella Artois sau Carlsberg dacă ei vă văd ca pe o bere care a fost cândva bună dar nu mai e ce a fost și care nici măcar nu se mai fabrică la Cluj, de unde a pornit. Ei vor cumpăra berile amintite iar vouă nu vă rămâne decât să vă închideți fabricile și să plecați de unde ați venit.

Ce rămâne de făcut din punctul de vedere al consumatorului

Ei, în primul rând nu mai bem beri produse de SabMiller: Ursus, Timișoreana, Ciucaș, Stejar, Azuga, Redds, Peroni Nastro Azzuro, Pilsner Urquell, Miller Genuine Draft, Grolsch.

În al doilea rând sprijinim berile autohtone. Din păcate nu au rămas multe. Printre puținele care se mai fabrică la locația inițială este Ciuc, restul fie au fost mutate, fie au fost închise. O altă marcă de tradiție care din păcate nu se mai fabrică la Reghin este Silva – dar care în continuare este bună. Bergenbier din păcate s-a mutat de la Blaj la Ploiești, fiind o altă victimă a globalizării conduse de marile corporații.

Poate că de fapt asta ne trebuie, să bem mărci aduse de afară, iar când peste ani o să vină un turist străin sau vreun nepot din Spania să ne intrebe care sunt berile tradiționale românești, vom putea să îi spunem cu privirea înfiptă în pământ că “au fost odată demult și beri românești“….

Share
Tags: , , ,