| Abonare la RSS

Cheile Runcului – imparatia stancilor

October 22nd, 2009 | Nu sunt comentarii | Publicat in Jurnal de calatorie de

Recent am vizitat Cheile Runcului din comuna Ocoliş, judetul Alba. Am rămas surprins de sălbaticia cu care Valea Runcului a săpat prin calcarele cristaline din platoul Vulturese. Aceste chei sunt relativ puţin cunoscute insă sunt frumoase şi merită să faceţi o vizită, mai ales că în zonă se mai află câteva obiective de interes (Cheile Pociovaliştei – despre care vom scrie într-un articol viitor, dar şi Rezervaţia Scăriţa-Belioara).

Iată câteva fotografii. Pentru mai multe informaţii cititi articolul despre Cheile Runcului de pe Ropedia.ro

Cheile Runcului

Cheile Runcului

Cheile Runcului

Share
Tags: , , , ,

Prin Cheile Valisoarei sau Aiudului

May 6th, 2009 | Nu sunt comentarii | Publicat in Jurnal de calatorie de

Era o zi frumoasă de martie 2009, într-o sâmbătă călduroasă. Atunci am fost pentru prima dată în zona RimeteaColţeştiVălişoara. Pentru cei care nu cunosc zona, numele enumerate sunt nume de localităţi în zona Depresiunii Trascău şi a Munţilor Trascău din Apuseni. Piatra SecuiuluiCa de obicei plecăm dis de dimineaţă din Cluj Napoca spre Turda. Din Turda ne incadrăm pe drumul spre Alba Iulia dar după numai câtiva kilometrii o luăm la dreapta spre Câmpeni. Pentru a ajunge la Rimetea unde era primul nostru obiectiv am urmat acest drum până în localitatea Buru unde am virat la stânga şi am trecut peste Arieş pe un pod care arăta ca după un război mondial.

Odata ajunsi la Rimetea, debarcăm din maşină pentru o şedinţă de fotografiat, Piatra Secuiului este un obiectiv ce neaparat trebuie prins în vizorul aparatului de fotografiat. Însă nu zăbovim prea mult pentru că nu acesta este destinaţia noastră. Cetatea ColtestiUrmătorul sat este Colţeştiul, aici ne oprim la o scurta pauză de cafea la Conacul Secuiesc. Impresiile sunt bune, locul arată ingrijit, amenajat cu gust şi preţurile sunt decente. În Colţeşti vizităm şi Cetatea Colţeşti, despre care ştiam că este ruinat dar surprinzător este într-o stare mai bună decăt speram. Facem şi aici nişte poze şi plecăm spre Cheile Vălişoarei (numită şi Cheile Poienii sau Cheile Aiudului)  destinaţia noastră finală pentru ziua de azi.

După ce trecem de satul Vălişoara un panou amplasat pe marginea drumului ne anunţă că am ajuns la intrarea în Cheile Vălişoarei. Da, ştiu. Unii preferă Cheile Aiudului dar panoul spune clar că este vorba de Cheile Vălişoarei şi de fapt într-adevăr este mai aproape de Vălişoara decât de Aiud. Cheile ValisoareiCheile sunt impresionante, o despicătură de 100-125m lăţime desparte două stânci semeţe înalte de aproximativ 800m. După găsirea unui loc de parcare hotărâm să urcăm versantul stâng urmând pe o porţiune marcajul turistic. Urcuşul este destul de abrupt dar încetul cu încetul ajungem la aproximativ jumătatea versantului unde hotărâm să ne luăm o scurtă pauză de masă. Imediat din rucsac apar slănina, brânza,  roşiile şi desigur şi ceapă roşie pe lângă alte mâncăruri pregătite de acasă.

De aici urcarea devine mai periculoasă, pe lângă stâncă impunătoare cu multe locuri în care trebuie efectiv să faci căţărare de pe piatra pe piatra. Cheile ValisoareiInsă priveliştea merită, vedem din ce în ce mai mult din Cheile Vălişoarei iar versantul drept din faţa noastră ne indeamnă să mai urcăm, să îl vedem odată de sus. Nu peste mult timp suntem pe cel mai înalt vârf din Cheile Vălişoarei, un vârf unde nu mulţi pun piciorul. Numai vulturii vin aici să îşi consume prada, după cum indică multitudinea de oase de diferite mărimi. Normal facem o sumedenie de poze, ca şi pe tot parcursul nostru de până acum iar după câteva zeci de minute ne gândim şi la coborâre.

Cheile ValisoareiInsă coborârea pare mai grea decât urcatul. Insă ne descurcăm, mai repede sau mai târziu, toţi coborâm la baza stânci şi hotârâm să nu coborâm în chei pe unde am venit ci undeva mai jos pe vale,  după ce trecem şi de pădurea care era în faţa noastră. Uşor de zis, insă când ieşim din pădure suntem întâmpinaţi de o zonă cu tufişuri şi spini prin care trecerea este un adevărat coşmar. Ne ia aproximativ o oră să coborâm, iar odată ce am ajuns jos am văzut că arătăm ca după o luptă cu o ceată de pisici sălbatice.

Căutăm un loc unde să mâncâm pentru că deja era după masa pe la orele 16 iar după vreo 2 ore pornim spre casă pe ruta Cheile Vălişoarei – Poienile Aiudului – Aiud – Cluj Napoca.

Share
Tags: , , , , , , , , ,